Singura persoană care îți poate permite să fii fericit necondiționat – ești tu. Dar să ne imaginăm următoarea scenă: un copil de 2 ani intră în bucătărie în momentul în care mama amestecă supa care fierbe pe plită. Puștiul sau puștoaica aleargă bucuroasă spre mama ei și se prinde ferm de un picior, iar ea-mama, speriată că stropi fierbinți de ciorbă sau chiar toată oala ar putea să cadă peste micuță, strigă tăios: „Pleacă de-aici!”
Pe de o parte, comportamentul mamei este dictat de o intenție pozitivă: de a-și proteja copilul iubit de un potențial accident. Pe de altă parte, copilul nu cunoaște acest lucru și tot ce ajunge la el este nemulțumirea mamei și replica ei ce exprimă „neiubirea”, respingerea și antipatia. Și dacă astfel de scene se repetă periodic, atunci, din păcate, acest lucru poate duce la mari probleme în viața de adult al acestui copil.
„Copiii sunt ca niște bureți!” – da, așa este. În copilărie, absorbim totul ca un burete uscat, fără să analizăm sau să evaluăm cuvintele și acțiunile altora. Și crescând, viața noastră devine rezultatul sugestiilor – așa-numitele tipare parentale. Nu mai auzim de multă vreme remarcile și indicațiile părinților noștri, dar acele vechi replici și scenarii absorbite în copilărie, ne ghidează viața, asemenea degetelor unui păpușar.
Unii au avut norocul să crească după precepte pozitive precum: „Suntem atât de fericiți că te avem”, „Te descurci grozav”, „Te poți baza pe noi, noi mereu vom fi de partea ta”, „Suntem mândri de tine”, „Poți depăși aceste obstacole, ai puterea necesară/ai tot ce-ți trebuie pentru aceasta”, „Hai, hai, mai încearcă, sunt sigur/ă că vei reuși. Dacă ai nevoie de ajutorul meu sunt aici” Pentru astfel de persoane, și la vârsta adultă, totul pare mult mai ușor, toate „lucrurile se leagă de la sine”. (Citind afirmațiile de mai sus: ți-a apărut spontan vreo imagine? ce fel de imagine este – din propria coplilărie sau nu? ce simți în corp? te simți ca și cum…? ce emoții și gânduri au apărut?)
Dar alții au fost mai puțin norocoși, au fost înconjurați de alte gesturi și cuvinte: „Ești neîndemânatec/ă. Parcă ai două mâni stângi”, „Nimic nu faci bine”, „Ești un copil rău”, „Toți copiii ca copiii, iar noi cu tine avem mare necaz, ești prostuț/ă” „Vorbești numai prostii”, „Doi?! Știam că nu poți mai mult”. Asemenea mesaje confirmă că „eșecul de astăzi are rădăcini foarte adânci – în copilărie”. Este nevoie de multă auto-compasiune, de multă blândețe interioară și de multă muncă cu sine pentru a topi/arde asemenea „pre-ziceri”.
Cel mai prost scenariu de viață se formează atunci când copilul aude în mod constant astfel de afirmații: „Piei din ochii mei/din fața mea”, „N-am ochi să te văd”, „Plecă”, „Nu am nevoie de tine așa”, „De fapt, nici nu am vrut să te nasc”, „Alege-s-ar praful de tine și de tot ce faci”. (Citind aceste expresii putem simți în corp senzații foarte neplăcute. Este normal pentru că sunt niște expresii cu o încărcătură emoțională foarte puternică) Acestea nu sunt doar cuvinte dure. Acestea sunt programe de autodistrugere, care au fost scrise de părinți în subconștientul copilului. Nu este surprinzător, că ani mai târziu, acești bărbați adulți și femei devin alcoolici, devin dependenți de droguri, criminali, își abandonează propriii copii, au tentative suicidale sau chiar se sinucid.
Prescripțiile negative ale părinților pot avea un efect devastator asupra viitorului adult. Însă nu întotdeauna părinții sunt cei care ne generează un scenariu de viață negativ. Uneori, copiii sunt cei care își asumă (de bună voie) o anumită misiune în relație cu părinții lor sau cu cei dragi care ia forma unui scenariu de viață. De exemplu, un copil care își vede mama foarte bolnavă sau în pericol și de frica de a o pierde, de a se simți abandonat poate promite în sinea lui sau se poate ruga și promite lui Dumnezeu: „nu o voi supăra niciodată pe mama”, „promit să fiu cuminte”; iar odată cu aceasta centrul preocupărilor mele devine mama/celălalt, mă deconectez de propriile emoții pentru a-l simți mai bine pe celălalt, încetez să mai fiu copil. Sau, în timp ce un copil se joacă cu fratele său din greșeală îl rănește, se întâmplă un accident. Sentimentul de vinovăție îl determină pe copil să-și asume o misiune în relație cu celălalt frate: „niciodată nu-mi voi părăsi fratele, toată viața voi avea grijă de el”, doar că acest lucru presupune renunțarea la sine, deconectarea de propiile nevoi.
Însă, cum scriam mai sus: singura persoană care îți poate permite să fii bine necondiționat – ești tu. Prin urmare, tiparele emoționale, de gândire și senzațiile din corp – ancore ale gândurilor și emoțiilor noastre pot fi modificate, și astfel ne putem „salva” de consecințele acestor „scenarii de viață”. Noi înșine suntem cei care ne putem da voie să facem ceea ce ne place, să câștigăm bine și ușor, făcând ceva ce ne place, să fim sănătoși, prosperi și să trăim cu bucurie.
„Îmi dau voie să fac ceea ce îmi place și mă împlinește!”
„Îmi dau voie să fiu eu însumi/însămi!”
„Îmi dau voie să simt!”
„Îmi dau voie să trăiesc”…
Te invit să citești expresiile de mai sus de câteva ori. Ce simți? Care dintre ele trezește în tine emoții distincte? Ce emoții sunt acestea? Aceste emoții le resimți corp ca pe o relaxare, destindere sau ca pe o strângere, o stare de blocare? De ce crezi că simți ceea ce simți?
Dacă îți dai seama că acțiunile, emoțiile și gândurile tale sunt condiționate de un tipar inițial negativ probabil că te întrebi ce este de făcut și cum îl poți modifica. Primul pas constă în înțelegerea faptului că viața noastră reprezintă un set de confirmări ale convingerilor noastre despre noi înșine și despre lume. Cel care este convins (pentru că și-a crezut părinții) că are două mâini stângi ajunge să depună toate eforturile pentru a demonstra celorlalți și sieși că este așa. Al doilea pas constă în identificarea „poruncilor” primite din partea părinților sau asumate apoi, renunțarea la misiunea de a ne supune acelei misiuni și acordarea sieși a permisiunii de a ne alege sugestii/convingeri sănătoase în jurul cărora să ne construim destinul și viața.
În continuare, voi prezenta 12 asemenea afirmații care pot contribui la vindecarea ta și la re-scrierea scenariului tău de viață.
1. Îmi dau voie să trăiesc!
Cele mai groaznice cuvinte pe care le poate auzi un copil sunt: „Nu am nevoie de tine așa”, „Nu am vrut deloc să te nasc”, „A fost mai bine fără tine”, „Din cauza ta, a trebuit să părăsesc facultatea (să mă mut în această gaură, să vindem apartamentul, plec de la muncă etc.)”, „Mi-am stricat silueta/sănătatea din cauza ta”, „Să te ia naiba (să te înghită pământul)”, „Te dau la un orfelinat, am obosit/ă!”
Chiar dacă știi sigur că părinții tăi nu au spus așa ceva, nu trece cu vederea aceste informații. Poți lua un pix sau un creion și să scrii: „Îmi dau voie să trăiesc!” Gândește-te la aceste cuvinte, inspiră și expiră adânc și repetă cu voce tare: „Îmi dau voie să trăiesc!”
Și ce înseamnă pentru tine să-ți permiți să trăiești, să fii în viață? Poate să te trezești fericit/ă în fiecare dimineață? Sau părăsești metropola zgomotoasă și să te muți în suburbie sau îl alt oraș? Pentru cineva a trăi poate însemna schimbarea locului de muncă, pentru altcineva poate însemna să mergi cu bicicleta 20 de kilometri pe zi, iar pentru un al treilea va însemna să petreacă mai mult timp cu familia.
Lasă asociațiile să-ți inunde imaginația. Acordă-le un minut și apoi scrie și în caiet ce înseamnă pentru tine să te simți în viață, să simți că trăiești.
Următoarea întrebare este când ți-ai dat voie să trăiești, ce simți, cum se simte în corp această stare, ce vezi și auzi? Ce emoții trăiești? Îți apar anumite imagini în minte? Notează undeva ecourile interioare după ce ți-ai pus această întrebare.
Amintește-ți că în acest caz nu pot exista răspunsuri corecte sau greșite. Caută și găsește răspunsurile tale, valabile pentru tine, doar pentru tine! Apoi, continuă să notezi următoarea frază: „Pentru mine este important să fiu în viață (să mă simt viu/vie, să simt că trăiesc), pentru că...” Cât de important este aceasta pentru tine?
2. Îmi dau voie să fiu eu!
O practică foarte comună! „Ana citește deja, iar tu nici măcar nu ai învățat toate literele alfabetului„, „Andrei – bravo, un băiat bun, nu ca tine„, „Uită-te la tine – toți copiii mănâncă frumos, iat tu parcă ești un porc”, „De ce nu poți fi un elev excelent, așa ca sora ta?”
Părinții cred că așa își motivează copilul să devină mai bun. Este o iluzie! Astfel de afirmații motivează copilul doar la o stimă de sine scăzută și la pierderea propriei individualități. Copilul ia cuvintele părintelui foarte în serios, la propriu și începe să creadă că tata și mama îi iubesc pe Ana sau pe Andrei, dar pe el nu îl iubesc. De ce? Pentru că nu merită, pentru că nu este suficient de bun, pentru că alege să fie altfel etc. Dar cu toată voința lui, el poate deveni Ana sau Andrei!
Și nu este nevoie de asta. Dă-ți permisiunea de a fi tu însuți!
Îmi dau voie să fiu eu! (Îmi dau voie să fiu eu însămi/însumi!)
Notează pe o hârtie afirmația de mai sus, la fel ca în exercițiul de mai devreme. Și scrie ce înseamnă pentru tine. Notează-ți primele asocieri care vă vin în minte. De exemplu, pentru mine răspunsul este fără niciun dubiu: este să fac ceea ce-mi place, să fiu terapeut și formator. Care este răspunsul tău? Scrie-l pe hârtie.
Imaginați-vă ce vedeți, auziți și simțiți când sunteți în întregime voi înșivă. Și, în sfârșit, de ce este important pentru tine să fii tu însuți? Ce obții din aceasta? Dar ce beneficii secundare există aflându-te în situația prezentă și te împiedică să faci o schimbare importantă în viața ta?
3. Îmi dau voie să fiu copil!
„De ce te porți ca un copil?”, „Hai, nu fi bebe!”, „Un băiat atât de mare, dar plânge!”, „Ești deja prea mare ca să te joci cu păpuși”, „La urma urmei nu ai doi ani!”
De ce să interzici unui copil să fie copil? Ce este așa de rău în aceasta? Sunt astfel de calități ca cele ale copiilor precum deschiderea, sinceritatea, veselia, spontaneitatea, încrederea – trăsături negative?
Deseori părinții prin intermediul afirmațiilor lor transmit în mod inconștient dorința ca al lor copil să devină adult capabil să-și asume întreaga responsabilitate pentru propria-i viață lui și s-și elibereze părinții de această misiune. Când aveai 5 ani, era imposibil. Dar acum tu îți poți asuma întreaga responsabilitate pentru tine și pentru viața ta și îți poți permite să ai cele mai minunate calități ale copilăriei: expresia bucuriei de a trăi, curiozitate, deschidere către nou și explorare și creștere, vitalitate și disponibilitate pentru schimbare etc.
Îmi dau voie să fiu copil!
Și cum anume îți permiți să fii? Poate să râzi când e amuzant? Sau cu entuziasm să te joci cu fiul tău cel mic, în ciuda privirilor ciudate ale vecinilor? Sau să plângi când lacrimile te sufocă? Nu îți interzice toate acestea!
Înregistrează într-un caiet toate gândurile și sentimentele tale: permisiunea de a fi și de a te exprima, ce presupune aceasta, ce înseamnă aceasta pentru tine, cum te simți și de ce contează aceasta pentru tine?
4. Îmi dau voie să cresc, să mă dezvolt, să evoluez!
Aici avem de a face cu un scenariu opus. Uneori, părinții doresc ca al lor copil să rămână drăgălaș și micuț și îi transmit acestuia toate „instrucțiunile” necesare pentru aceasta. Acestea pot fi expresii de genul: „Ești așa un copil!”, „Ce drăguță ești cu fundițele astea! Mi-aș dori să fii mereu așa”, „Vrei să crești mare? Nu fi prostuț, la vârsta adultă apar toate problemele”, „Copiii sunt atât de amuzanți, dar ce păcat pe măsură ce cresc ei și problemele devin din ce în ce mai mari”, „Ce păcat – copiii cresc”.
Rămâi mic, comportă-te ca un copil, fii dependent – și vom avea grijă de tine toată viața și nu ai nevoie de nimeni în afară de noi. Părinții uită că copilul trebuie să-și construiască propria viață, trebuie să zboare din cuib, să-și întindă aripile și să învețe să-și rezolve singur problemele.
Cum ești la acest capitol? Stai bine cu autonomia? Întărește-ți poziția prin intermediul acestei rezoluții pozitive:
Îmi dau voie să cresc, să mă dezvolt, să evoluez.
Dar dacă simți greutatea acestei sugestii pe umerii tăi sau oriunde altundeva în corp, atunci încearcă să acorzi o atenție deosebită acestui punct.
Și ca și în capitolele anterioare, asigură-te că scrii ce înseamnă pentru tine să crești și să te dezvolți. Notează-ți ce imagine îți apare, ce auzi și ce simți în timp ce îți dai voie să faci acest lucru – să crești, să te dezvolți, să evoluezi. Fixează-ți de ce este important pentru tine să crești și care este motivul/le care nu-ți permit să fii adult.
5. Îmi dau voie să simt!
„Nu te mai supăra, nu ai de ce să te superi”, „Să nu îndrăznești să plângi”, „Râsul fără motiv – semn de prostie”, „Nu este niciun motiv de bucurie aici”, „Ce păcat, fiul meu este un laș”, „Ai înghețat? Ai amuțit? Vai, câtă sensibilitate!”, „Rabdă, ești un viitor bărbat”, „Nu ești de zahăr, n-o să te topești”, „Îți place acest băiat? Ce prostie, nu este fiu de senator, ce poate să-ți placă la el?”, „Ți-e milă de cățel? Ai înnebunit? Mai bine să ai milă de mama ta”.
După astfel de programări mentale și emoționale, o persoană crește indiferentă și rece față de orice și oricine. Însă, fără emoții, viața este săracă și monocromatică – gri ca asfaltul.
Inspir. „Îmi dau voie să simt!” Expir.
Durere și bucurie, frică și frig, afecțiune și dragoste, încântare și milă, durere și mânie. Emoțiile ca niște valuri, ele vin și pleacă, ele sunt trecătoare. Amintește-ți că tu îți controlezi emoțiile, nu ele te controlează.
A-ți permite să simți înseamnă… Ce înseamnă asta pentru tine?
Când îmi dau voie să simt, ce văd… aud… simt… Ce anume?
Este important pentru mine să îmi dau voie să simt, pentru că… Scrie de ce.
Aceasta, probabil, este cea mai des întâlnită interdicție „Nu ai voie să simți!” În același timp, aceasta este una dintre cele mai devastatoare interdicții pentru că a nu ne permite să simțim înseamnă deconectarea de o parte importantă din noi: emoțiile. Definiția inteligenței emoționale ne poate sugera mai exact ce nu reușim să facem, care ne sunt problemele atunci când suntem deconectați de propriile emoții. Prin urmare, această scindare interioară (față de corp și de minte) provoacă:
- incapacitatea de gestionare a reacțiilor emoționale și a stresului,
- incapacitatea de identificare a ceea ce simțim,
- dificultatea de a exprima ceea ce simțim în cuvinte,
- dificultatea de a înțelege de ce simțim ceea ce simțim și care sunt declanșatorul imediat și cauzele mai ascunse ale emoțiilor noastre,
- probleme în exprimarea emoțională, nu reușim să găsim maniera potrivită, adecvată de exprimare a ceea ce simțim, pentru a fi înțeleși fără să îi rănim pe ceilalți,
- nu ne dăm seama de impactul atitudinii noastre asupra celorlalți și, bineînțeles,
- incapacitatea de a recunoaște emoțiile celor din jur și de a reacționa la ele în mod adecvat, cu empatie.
Există șapte emoții, de bază sau universale și fiecare dintre ele are o funcție specifică. Emoțiile de bază sunt: frică, furie, tristețe, rușine, dezgust, bucurie, iubire. Celelalte emoții, numite și emoții secundare sunt o combinație între cele de mai sus.
Există numeroase modalități care ne pot ajuta să ne dezvoltăm inteligența emoțională. Un exercițiu simplu în acest sens poate fi jocul prin care individual sau împreună cu cineva (copilul nostru, partener, prieten etc.) să identificăm emoțiile personajelor din filme, desene animate, cărți, dar și ale persoanelor de pe stradă sau chiar ale celor din familie.
Ce simte acest personaj?
De ce îi este frică?
Recomand desenul animat „Inside Out”, tradus în română „Întors pe dos” care explică simplu și fidel din punct de vedere neurobiologic procesele emoționale.
În concluzie, emoțiile noastre sunt un dar prețios pe care l-am primit fiecare dintre noi de la viață – un diamant pe care putem învăța să-l șlefuim, astfel încât personalitatea noastră să strălucească într-o manieră cu totul unică.
6. Îmi dau voie să acționez!
Nu atinge, nu pune mâna, nu lua, nu încerca, nu căuta – tot nu va ieși nimic sau mare lucru din asta. „Du-te, dă-te la o parte, o să fac eu!”, „Nu-ți cresc mâinile de unde trebuie”, „Ai două mâini stângi”, „Nu poți face nimic”, „Din nou, trebuie să mai fac odată lucrurile după tine”, „Nu-ți poți încredința nimic, strici totul”.
Dar nu este așa! Poți să faci orice și poți face bine și ești în stare să duci lucrurile la bun sfârșit. Spune cu voce tare:
„Îmi dau voie să acționez!”
Ține minte – ai suficiente abilități și resurse pentru a întreprinde un număr mare de lucruri. Și ceea ce nu știi încă, este că poți învăța. Nu trebuie să faci orice lucru perfect, din prima și repede! Nu mai pune presiune pe tine și dă-ți un timp pentru a încerca, exersa și învăța. Viața este un continuu proces de învățare. Iar „învățare” presupune câteva (uneori, multe) ori de „încercare” și timp pentru cristalizarea „învățării”. Fii înțelegător/e cu tine! Apoi, ține minte că e plin de bucurie și „procesul”, nu doar „destinația” sau rezultatul/succesul.
Un număr mare de oameni își petrec jumătate din viață sub interdicția acțiunilor, doar vorbind, criticând pe alții și susținând că ei ar fi putut face lucrurile mult mai bine. Problema este că ei nu prea fac mare lucru. Capacitatea lor de a acționa și de a duce lucrurile la bun sfârșit a fost blocat cu mulți ani în urmă și poate nu le-a trecut prin minte că ar putea fi debloca această interdicție.
Ia o pauză și notează din nou în caiet ce înseamnă această permisiune pentru tine: „Îmi dau voie să acționez!” Când mi-am permis să acționez sau dacă mi-aș permite să acționez, văd… aud… simt în corp… am emoțiile…. Ce anume?
Pentru mine este important să îmi dau voie să acționez deoarece… Scrie de ce.
Ține mine, că norocul ni-l facem noi. Iar o persoană norocoasă este cea care reușește să valorifice (să acționeze înspre) toate oportunitățile care i le dăruiește viața!
7. Îmi dau voie să gândesc și să iau decizii!
„Încă ești mic/ă să ai propria ta părere”, „Oul învață pe găină?”, „N-o face pe deșteptul”, „Părerea ta nu mă interesează, eu știu mai bine”, „Încă nu i s-a uscat laptele de pe buze, dar deja se ceartă cu bătrânii!”, „Ce zici acolo? Nu ne face să râdem”, „Destul cu vorba, fă ce-ți spun”, „Iar filosofezi? Mai bine taci…”
Dacă copilul aude în mod constant aceste afirmații, în curând își va da seama că nu trebuie să aibă încredere în propria-i gândire și că, de fapt, viața este mai ușoară, mai calmă dacă nu ai vreo și că raționamentul, logica și inteligența sunt doar piedici în viață.
Tu ce părere ai despre aceasta? Hai, poate încercăm să eliminăm această interdicție de a gândi și de a lua decizii?
Îmi dau voie să gândesc și să iau decizii!
Și în același timp, dă-ți voie să ai propria părere, planifică-ți viitorul, analizează-ți și elimină-ți obstacolele care te împiedică să ai succes. Scrie ce înseamnă pentru tine – a gândi? Când îți imaginezi că îți permiți să gândești, ce vezi, ce auzi și ce simți? A fost important pentru tine să obții o astfel de permisiune de la propria-ți persoană? De ce?
8. Îmi dau voie să am succes!
Din nefericire, interdicția succesului distruge viețile multor oameni. Se întâmplă ca un adult să sufere și să nu poată să înțeleagă de ce nu-i reușește nimic, tot timpul este bântuit de un fel de ghinion și bate pasul pe loc.
Dar merită să cauți rădăcinile în copilărie și verifici dacă ai fost bombardat cu astfel de instrucțiuni „Dacă nu ești în stare să iei examenele, e în regulă, vei merge să înveți de lăcătuș, ca netrebnicul de taică-tău”, „De ce să înveți? În câțiva ani te măriți, faci copii și vei sta acasă”, „Ce mai sunt și toate aceste activități suplimentare? Mai bine stai acasă și ai grijă de fratele tău mai mic”, „Ai mâzgâlit și tu ceva acolo și crezi că ești artist?”, „Nu, ascultă – această puștoaică vrea să fie om de știință! Ei bine, am murit de râs!”
Lăsă aceste afirmații să rămână în trecut. Scrie:
Îmi dau voie să am succes!
A-ți permite să ai succes înseamnă… Ce înseamnă asta pentru tine? Când mi-am permis să am succes, ce văd… ce aud… ce simt în corp… ce emoții am?
Pentru mine este important să îmi dau voie să am succes, pentru că… Scrie de ce.
9. Îmi dau voie să fiu primul/a!
„Nu fi primul, nu fi lider, nu ieși în evidență!” Această interdicție este inoculată prin intermediul unor fraze de genul: „Fii ca toți ceilalți, fii ca toată lumea, fii în rând cu lumea”, „Nu-ți fă de cap, taci, ciocul mic!”, „Fii cu picioarele pe pământ, lasă visele”, „Noi suntem oameni mici, nimic nu depinde de noi”, „Nu te privește!”, „Ai grijă, urci sus și o să doară tare atunci când o să cazi”, ”Ești mai deștept ca alții?” și multe altele asemănătoare.
O persoană educată pe baza acestor principii nu va lua niciodată inițiativa, niciodată nu va veni cu idei noi sau cu propuneri de proiecte inovatoare și niciodată nu va îndrăzni să depășească limitele „normalului” sau a „bunului simț”, rămânând în bula sa confortabilă, mediocră și plictisitoare.
Dar tu poți îndrăzni!
„Îmi dau voie să fiu primul/prima, să fiu lider, generator de idei!”
Te invit să procesezi această interdicție în același mod ca în cazurile anterioare. A-ți da voie să fii primul/prima reprezintă/este…
Dacă mi-aș da voie să fiu primul/prima sau Când mi-am permis să fiu primul/prima, văd… aud… simt…
Este important pentru mine să îmi dau voie să fiu primul/prima, pentru că…
10. Îmi dau voie să fiu „împreună” cu ceilalți, să fiu parte din ceva mai mare decât mine!
„Ești un ciudat/o ciudată!”, „Ce greu este cu tine”, „Nu ești ca toți ceilalți”, „Ești atât de timid/ă, necomunicativ/ă, n-o să ai niciodată prieteni. O să stai toată viața cu maică-ta”, „Nimeni nu te va iubi și n-o să te accepte din cauza caracterului tău”, „Ești special/ă, doar eu te pot înțelege”.
Acestor cuvine le lipsește dragostea și grija părintească sănătoasă. Aceste expresii vin dintr-o dorință egoistă a părintelui de a lega copilul de sine, de a-l lipsi de resurse, comunicare și legătura cu ceilalți și de a-l face dependent.
Dependența este periculoasă sub orice formă, inclusiv dependența de părinți. Într-o zi părinții nu vor mai fi, iar copilul lor dependent de ei – o persoană însingurată, tristă, retrasă va trebui să supraviețuiască de una singură și va trebui să facă față problemelor sale. Copiii dependenți de proprii părinți, de multe ori, nu sunt capabili să-și întemeieze o familie, uitând cum să interacționeze și să construiască relații.
Dacă te confrunți cu ceva similar chiar și într-o mică măsură, haide, revin-o în societate.
„Îmi dau voie să fiu împreună cu ceilalți, să mă simt conectat/ă cu ceilalți și să fac parte dintr-o comunitate și de ce nu, să fac parte din ceva mai mare decât mine!”
De exemplu, îmi dau voie să fac parte dintr-o echipă la locul de muncă, să mă simt parte din familia mea lărgită, să fac parte dintr-o comunitate, dintr-un grup. În lumea relațiilor 1 + 1 fac mai mult decât 2: eu, tu și relația. Dă-ți voie să te bucuri, „să fii” cu adevărat într-o relație care poate hrănitoare, în care te poți bucura de reciprocitate, să te bucuri de „a cere, a da, a primi și a refuza”. Apoi, gândește-te că interacțiunea cu alte persoane contribuie la creștere stimei de sine, la consolidarea sentimentului că „am control asupra propriei vieți” etc.
Gândește-te la asta și notează-ți răspunsurile în același mod, la fel ca mai sus.
11. Îmi dau voie să fiu apropiat/intim cu cineva și să am încredere în ceilalți!
Iar pentru unii, cel mai bun loc pentru a trăi este în deșert. „Stai departe de oameni, poți fi rănit”, „Nu poți avea încredere în nimeni”, „Ceilalți profită de tine”, „Există doar escroci în jur”, „În fiecare secundă cineva încearcă să înșele”, „Ține-ți ochii larg deschiși, dacă dai un deget, o să-ți ia toată mâna”, „Toate necazurile sunt de la oameni”.
Cu o asemenea viziune asupra vieții, orice persoană este condamnată să trăiască cu frică și cu suspiciune. Ea nu are prieteni, nu iubește pe nimeni, nu are încredere în nimeni și se așteaptă mereu la „surprize” neplăcute din partea celorlalți. Dacă reușește să se căsătorească, atunci viața de familie va fi otrăvită de sentimente dureroase de gelozie, suspiciune și neîncredere. O astfel de viață este foarte tristă. Dă-ți permisiunea de a trăi altfel.
„Îmi dau voie să fiu apropiat/intim cu cineva și să am încredere în ceilalți!”
Este adevărat, nicio relație nu este garantată și uneori relațiile ne produc suferință. Însă, evitând cu desăvârșire să te implici într-o relație te privezi de ceea ce poate este cel mai frumos în viață. O relație construită pe principii sănătoase nu este periculoasă, ba din contra, intimitatea cu ceilalți ne oferă vitalitate emoțională și fizică, ne aduce inspirație și bucurie.
A-mi permite să fiu deschis/ă față de cineva înseamnă…
Când mi-am permis să fiu deschis/ă văd… aud… simt…
Este important pentru mine să îmi dau voie să fiu apropiat/ă, deschis/ă, intim/ă cu cineva pentru că…
12. Îmi dau voie să fiu sănătos/sănătoasă!
Poate părea ciudat să credem că tata și/sau mama pot interzice copilului să fie sănătos. Dar se întâmplă și așa: „De ce ești atât de slab/ă?”, „Ești atât de fragil/ă”, „Ești un băiat bolnăvicios, tu nu poți alerga / sări / înota / cățăra, etc.”, „Ești atât de sensibil/ă, răcești constant, așa va fi toată viața”
„Îmi dau voia să fiu sănătos/sănătoasă!”
Hai, curaj, dă-ți voia să fii sănătos/sănătoasă – este un sentiment foarte plăcut, liniștitor. E chiar mult mai plăcut decât veșnic bolnav/ă.
Ce înseamnă pentru mine să fiu sănătos/ sănătoasă? Respiră adânc. Împreună cu un specialist poți încerca să îți revizuiești rutina zilnică. Fă-ți un plan etapizat prin care să faci unele schimbări în viața ta. Ți-e frică să faci drumeții? Revizuiește-ți lista fricilor și ai în vedere că în spatele unei frici este o dorință. Iar a trăi prin prisma dorințelor este un scenariu cu totul diferit față de a trăi prin prisma fricilor.
Ce înseamnă pentru mine să fiu sănătos/ sănătoasă? Ce vezi, auzi și simți după ce ți-ai dat această permisiune? De ce este aceasta important pentru tine? Gândește-te și scrie.
Concluzii
În majoritatea familiilor, copiii nu primesc toate aceste 12 interdicții negative, ci dar câteva – trei, cinci sau șapte. Dar se poate întâmpla ca un copil într-un fel sau altul să primească întregul set. Copiii cresc, iar vocile părinților continuă să sune mintea lor, deoarece acele voci sunt introiectate și devin „vocea interioară”, vocea sinelui.
Prin urmare, un adult, după ce i-au fost inoculate toate scenariile de viață, este convins și îi convinge pe alții că, de exemplu, nimeni nu poate fi de încredere sau că toți cei din jur sunt doar escroci. El nu se îndoiește și nu încearcă să conteste această sugestie parentală. Dar iată ce este interesant: această credință îl face se angajează neîncetat în interacțiuni tocmai cu acei oameni care îl înșală. Mai mult decât atât, îi caută asiduu pe acești escroci – are nevoie de ei pentru a putea să-și reafirme credințele din nou și din nou. Din cauza filtrelor sale mentale și emoționale el pur și simplu nu observă oamenii cinstiți, evită relațiile de egalitate/sănătoase, dar de ce? Pentru că astfel de cazuri îi încalcă imaginea despre lume, plină de înșelători. Se simte inconfortabil printre oamenii cinstiți, nu înțelege cum să se comporte sau cum s păstreze aceste relații. Iar oamenii fără scrupule, manipulatorii fac parte din cercul său relațional obișnuit pe care îl înțelege și acceptă.
Am scris acest articol despre 12 permisiuni care ne pot consolida starea de bine pentru a oferi câteva modalități prin care să ne extindem orizonturile și să reușim să ne vedem altfel pe noi înșine și viața pe care o avem, dar și pentru a putea să admitem că există și alte alternative de a fi și de a interacționa cu ceilalți.
Acum după ce ai notat toate permisiunile în caiet și ai adăugat răspunsurile la întrebări, recitește ce ai scris. Ia-ți timp, citește calm. Ce sentimente trăiești în legătură cu cele citite? Simți un sentiment de ușurare și eliberare? Ai dori să îți îndrepți umerii și să zâmbești?
Sau poate că ți-a fost greu să citești, ai fost răscolit/ă, fața îți este încrețită și în stomac ai avut o senzație de disconfort?
Îți recomand să revii zilnic asupra notițelor tale, să le recitești timp de 3-5 minute – și vei vedea cum conștiința ta se va schimba treptat sub influența benefică a permisiunilor (care în timp vor putea deveni „promisiuni”). Completează și corectează după caz.
În plus, fă-ți un plan legat de fiecare scenariu de viață pe care îți dorești să-l corectezi. Propuneți să faci un lucru pe zi în acea direcție. Nu pune presiune pe tine, ai încredere în proces și nu te grăbi să sari peste anumiți pași.
Să spunem că înainte erai mereu tăcut la ședințele de echipă de la serviciu. Și chiar dacă ți-a venit în minte ceva important, nu ți-ai împărtășit niciodată punctul de vedere. Poate este timpul să faci o schimbare în acest sens? Asuma-ți un mic efort. La început îți poți face cunoscuta ideea în scris, apoi să o propui în ședință.
Poate ți-ai dorit întotdeauna să desenezi, dar părinții tăi nu te-au încurajat niciodată în acest sens. Fă-o. A venit momentul să folosești pensulele nu doar pentru a picta ceva pe foaie, ci și în scenariul tău de viață! Sunt atâtea cazuri când oamenii au început să învețe să deseneze la o vârstă foarte adultă și au descoperit un adevărat talent în ei înșiși. Dar, nici măcar nu este vorba despre talent, ci despre a te exprima în felul în care simți și să te bucuri de ceea ce faci.
În același caiet, asigură-te că notezi cum s-a concretizat permisiunea (promisiunea ta de a fi): la o ședință, ai desenat într-o pauză sau poate pentru prima dată a spus „cele nespuse” unei persoane dragi sau poate ai reușit să faci ceva ce-ți propusei de mult timp.
Urmând toate recomandările (recitirea notițelor, planurile de implementare a propriilor rezoluții și fixarea realizărilor), îți formezi un nou sine, noi credințe. Scapă de greutățile care atârnă pe picioarele tale.
Și amintește-ți – pentru a deveni liber/ă și fericit/ă, nu ai nevoie de permisiunea nimănui. Tu ești cel/cea care îți poți dai voie să fii, să trăiești altfel. Porțile schimbării pozitive se deschid doar din interior!
Încă un exercițiu 🙂 Dacă nu îți amintești ce spuneau părinții tăi în copilărie, nu-i nicio problemă, dialogul tău interior îți poate sugera scenariul tău de viață. De multe ori cele mai mari frici ale noastre sunt cele care ne determină destinul. Mai jos găsești câteva propoziții care te pot ajuta să identifici prescripția pe care trebuie să o abordezi. Care dintre ele sună în mod repetat în mintea ta?
„Voi fi părăsit/ă”, „Voi fi abandonat/ă”, „Voi fi respins/ă”, „Voi fi complet singur/ă”, „Nu voi avea pe nimeni”, „Voi fi neajutorat/ă”, „Îmi voi pierde controlul”, „Eu nu contez”, „Ei nu mă vor”, „Eu nu sunt suficient/ă pentru ei”, „Eu sunt prea mult”, „Ei mă vor părăsi”, „Ei mă vor părăsi”, „Ei mă vor răni”, „Ei mă vor trăda”, „Voi fi distris/ă”, „Nu voi mai trăi”, „Nu am nicio speranță”.