Psihodrama, terapia prin metode de acțiune sau experiențială

Arată-mi, nu-mi spune!

Psihodrama – înseamnă psihic în acțiune, de aceea motto-ul psihodramei este arată-mi, nu-mi spune (show me, don’t tell me). Psihodrama ne ajută să explorăm lumea noastră interioară și exterioară prin acțiune. Este pusă în prim plan relația prin care persoana este provocată să descopere răspunsuri noi la o anumită situație și să devină o ființă autonomă și spontană. După mine psihodrama ne învață arta conexiunii autentice. Adică, ne restructurăm modurile disfuncționale de a fi în raport cu ceilalți prin antrenarea resurselor de spontaneitate și creativitate, extinzând-ne, astfel, aria de percepție. Psihodrama abordează problemele individului, care își cercetează într-un cadru sigur îndoielile, resursele, dorinţele, blocajele sau visele.

Orice tip de problemă poate fi abordat prin psihodramă

Psihodrama poate fi adaptată oricărui tip de problemă, personală sau de grup, a copilului sau a adultului. Cele mai adânci conflicte psihice pot fi apropiate de soluţionare cu ajutorul ei. Psihodrama este societatea umană în miniatură, astfel se deschid căi spre noi dimensiuni ale ființării şi ceea ce este mult mai important, aceste noi dimensiuni pot fi explorate și experimentate într-un cadru sigur.

Elemente psihodramatice găsim în foarte multe domenii

Unii autori numesc psihodramă orice formă a jocului de rol. Astăzi, această metodă se aplică în domeniul psihoterapiei, educației, afacerilor, dreptului, instruirii organizaționale, consultanței, în domeniul dezvoltării comunităților, în teatru și în instruirea membrilor de cult. Sociometria, domeniul asociat cu psihodrama, este utilă pentru îmbunătățirea relațiilor în grup și este deosebit de valoroasă pentru dezvoltarea eficientă a echipei în orice loc de muncă.

Perspectiva psihodramatică

Istoria psihodramei este asociată, în primul rând, cu viața creatorului său, iar identitatea și cursul vieții lui Jacob Levy Moreno au afectat direct teoria și practica sistemului său psihoterapeutic. Există o serie de principii introduse de către J.L. Moreno, care sunt completări esențiale pentru alte abordări psihoterapeutice, cum ar fi valorificarea creativității, dezvoltarea utilizării intenționate a improvizației (spontaneitate), utilizarea dinamicii încălzirii, descrierea fenomenului tele, promovarea expresivității sinelui etc. Trei concepte interconectate ale lui Moreno – teoria rolurilor, teoria spontaneității și sociometria – constituie bază teoretică a psihodramei.

Filosofia psihodramei implică o viziune asupra oamenilor ca fiind capabili de un proces creativ magnific, de sărbătorirea a zeci de roluri. Adam Blatner

Perspectiva psihodramatică propune câteva criterii de sănătate mintală (în sens deplin, existențial) – spontaneitatea și creativitatea, adecvarea răspunsului la situație și capacitatea de a dezvolta noi mijloace adecvate de răspuns, bogăția și armonia repertoriului rolului, adecvarea percepției despre sine, interacțiune cu alte persoane bazată pe conexiune empatică reciprocă.

Psihodrama sau metode de acțiune

De multe ori, termenul de psihodramă este înlocuit cu terapie prin metode de acțiune sau terapie experiențială. Aceasta deoarece tehnici utilizate în psihodramă sunt utilizate în toate domeniile în care există interacțiune umană. Cele mai cunoscute tehnici sunt: jocul de rol, oglinda, scaunul gol, inversiunea de rol, atomul social etc.

Psihodrama astăzi

Astăzi, această metodă se aplică în domeniul psihoterapiei, educației, afacerilor, dreptului, instruirii organizaționale, consultanței, în domeniul dezvoltării comunităților, în teatru și în instruirea membrilor de cult. Sociometria, este domeniul asociat cu psihodrama, este utilă pentru îmbunătățirea relațiilor și este deosebit de valoroasă pentru dezvoltarea eficientă a echipei în orice loc de muncă sau grup.

Lasă un comentariu